Munţii din Malaga

Munţii din Malaga oferă imagini spectaculoase asupra oraşului şi Mării Mediterane.

Turismul rural trezeşte de fiecare dată tot mai mult interes unui public oarecum sătul de meniul turistic clasic „soare şi plajă” promovat de către agenţiile şi operatorii de turism. În ciuda faptului că Andalucia este în continuare una dintre destinaţiile cele mai populare din Spania pentru „soare şi plajă”, vasta extindere de peisaje variate şi ecosistemul corespunzător au dotat-o cu o floră şi faună excepţională ce reprezintă bazele unei alternative nelimitate. Unul dintre aspectele surprinzătoare în zone precum Costa del Sol este că aglomeraţiile urbane de pe coastă sunt separate de zonele naturale pline de pace şi linişte de doar câţiva kilometri.

Un exemplu este parcul natural din munţii Malagăi, situat la 5 km distanţă în nordul oraşului. Parcul, declarat de către guvernul regional în iulie 1989, are o suprafaţă de 4900 de hectare. O mare parte se situează în interiorul municipiului Malaga iar restul în Casabermeja. Este un lanţ de dealuri înalte şi joase ce se extind începând cu 80 de metri până la Creasta Reginei, ce are o altitudine de 1032 de metri. În trecut, versanţii erau acoperiţi cu tufişuri, dar odată cu sosirea coloniilor creştine după recucerire, au substutuit vegetaţia naturală cu măslini, migdali şi vii, deoarece erau mai productivi din punct de vedere economic. Procesul gradual de despădurire a avut un efect dezastruos asupra Malagăi, fiind responsabil direct de inundaţiile care au distrus oraşul în diferite ocazii. În anii 30, situaţia s-a remediat parţial datorită unui program de reîmpădurire ce a condus la aspectul actual al parcului.

Clima semi-umedă existentă în munţii mai înalţi e responsabilă pentru o vegetaţie continental-mediteraneană, în timp ce dealurile mai joase sunt seci, cu un ecosistem tropical-mediteranean. Parcul cuprinde o mare varietate de specii de arbori, cel mai comun fiind bradul, care a fost utilizat în reîmpădurire, precum şi alte tipuri de conifere precum pinul umbrelă, pinul de Monterey şi chiparosul. Din grupul arborilor cu frunze căzătoare, cei mai predominanţi sunt pinii, în timp ce castanii, plopii negri şi măslinii nu sunt foarte abundenţi.

Parcul are de asemenea şi o faună abundantă, speciile cele mai caracteristice întâlnite în ecosistem fiind vierul sălbatic, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, jderul de piatră, nevăstuica, dar şi alte animale mai mici precum iepurele, veveriţa şi ariciul. Specialiştii vor fi interesaţi să afle că există o parietate de păsări de pradă precum vulturul regal, bufniţa, alături de speciile comune precum porumbelul, potârnichea roşie, sturzul sau cucul.

În rândul reptilelor şi amfibienilor ce caută refugiu în acest ambient natural există specii precum şopârla, şarpele, salamandra sau broasca râioasă, deşi una dintre cele mai excepţionale este cameleonul, o specie în pericol de dispariţie dar care găseşte condiţiile perfecte pentru a supravieţui în parc.

Toate aceste lucruri, în termeni generali, descriu bogăţia botanică şi biologică a parcului natural din parcul natural „Montes de Malaga”, dar precum vor confirma şi multi dintre vizitatorii oraşului, este de asemenea un loc ideal pentru odihnă şi recreere, ce include camping-uri, un centru al naturii şi muzeul etnologic. Oricum, una dintre activităţile cele mai reconfortante este privitul peisajului, şi nu există modalitate mai bună pentru asta decât urmând unul dintre itinerariile care se intersectează cu parcul sau, pentru cei mai energici şi aventurieri, inventând propriile rute.

Ruta care se intersectează cu centrul parcului vă oferă ocazia să vă familiarizaţi mai bine cu parcul, oferind o mare varietate de itinerarii, precum cea care începe la „Fântâna Reginei” , unul dintre restaurantele tipice din zonă, şi conduce în zona de odihnă şi camping din Torrijos. Aici, vizitatorii pot vedea muzeul etnologic din Torrijos, construit într-o fermă veche, ce păstrează încă grinzile originale în acoperiş şi are o presă de vinuri ce datează de acum 200 de ani. O alternativă este ruta ce începe în centrul natural „Las Contadoras”, un centru ambiental de educaţie instalat într-o casă din secolul XVIII şi se termină la ruinele Jotrón.

Alte itinerarii care se intersectează cu acest magnific parc natural este ruta “Las Ventas”, sau a restaurantelor provinciale, ce urmează C-345, vechiul drum spre Colmenar. Drumul şerpuieşte versanţii îmbrăcaţi cu ultimii pini plantaţi şi oferă numeroase “ popasuri naturale” cu vedere panoramică asupra mării şi muntelui. Dar atracţia principală a acestei rute sunt restaurantele distribuite de-a lungul drumului, ce se găsesc de obicei în locuri cu privelişti magnifice. Restaurantele oferă un meniu variat bazat pe gastronomia tipică locală precum “Plato de los Montes”, ce se compune din ouă ochi, cârnaţi, ardei capia la grătar şi muşchi de porc în unt; acest meniu poate creşte colesterolul dar este, fără îndoială, foarte apetisant, acompaniat de vinul tradiţional, un vin dulce roze sau o băutură tradiţională locală denumită “aguardiente”. Una dintre atracţiile principale ale acestor restaurante este preţul foarte rezonabil, ceea ce le transformă într-o opţiune populară pentru locuitorii Malagăi, lucru ce devine evident în weekend, când este dificil să găsim un restaurant care să nu fie plin.

Altă alternativă este ruta dintre Malaga şi Casabermeja, care urmează drumul N-331 ce trece chiar pe lângă Pantano del Agujero, cea mai bună perioadă pentru a merge acolo fiind sfârşitul lunii ianuarie – începutul lunii februarie, când migdalii sunt în floare. Casabermeja este un cătun tipic andaluz, cu străzi strâmte şi un cimitir magnific, ce a scris propria pagină în cărţile de istorie printr-un incident petrecut în 1840 în care locuitorii săi i-au expulzat pe boieri şi au declarat cătunul republică, iniţiativă întreruptă de către armată.

Casabermeja formează parte şi dintr-un alt itinereriu, ruta migdalilor („Ruta de los almendros”), ce include cătunul Almogía. Printre alte rute existente în munţii din Malaga amintim ruta uleiului de măsline („Ruta del aceite de los Montes”), ce trece prin Alcaucín, Alfarnate, Alfarnatejo, Colmenar, Periana, Riogordo şi Viñuela; şi la final, ruta stafidei ("Ruta de la pasa"), ce include cătunele Almáchar, El Borge, Comares, Cutar, Moclinejo şi Totalán.

Indiferent de ruta aleasă, nu va lipsi posibilitatea de a proba gastronomia locală, precum iepure în stil rustic sau ciorba de potârniche. De asemenea există tartele şi deserturile delicioase precum "borrachuelos", gogoşi de vin condimentate sau pline de miere, "confitada de batata" (cartofi dulci copţi) sau "los mostachones con piñones" (fructe de pin).

La final, trebuie să menţionăm faptul că putem cumpăra obiecte de artizanat tradiţionale, care se găsesc în această zonă, unde putem găsi exemplare magnifice de mobilă de lemn sau de obiecte din ceramică, cristal, metal, piele sau diferite fibre vegetale.